Am ajuns in punctul in care nu mai am timp sa fac lucruri decat cu ajutorul listelor. Munca, prieteni, somn, amor, concerte, mama si tata, sora, botezuri, nunti, inmormantari, calatorii, scoala, web hiking.
Nu pot sa ma plang. E ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. O viata ocupata, in care sa n-am timp sa ma plictisesc sau sa ma deprim ca stau degeaba.
Numai ca, pentru a reusi sa tick-uiesc tot ce-i pe lista, ajung sa nu mai am timp pentru mine. Listele lungi ajung mereu shortlisturi. Facute pe fuga, chiar daca cu drag. O teama ramane treaza mereu si palpaie acolo in mine. Inainte ma oripila versiunea de eu care nu face nimic. Acum teama tine de riscul ca, la un moment dat, sa nu mai tick-uiesc cu drag. Sa nu ma mai bucure momentul cand trag linie.
Intre timp, am renuntat la chestii, la oameni, la placeri. M-am schimbat, din cap pana-n unghii si-n perspective. Nu-mi mai plac aceleasi lucruri, locuri si obiceiuri. Ma intreb cand am sa ma opresc din reduction si am sa ma bucur de o plimbare in parc pe-ndelete, cum o faceam pe vremuri.
Ce fac la ora asta treaza? Nu, nu-s matinala, din contra, sunt o creatura teribil de nocturna, din pacate pentru cearcanele mele. O ard. De fapt, ard CD-uri pentru Juriul de la Olimpiadele Comunicarii. Am mai tickuit ceva pe lista - sa ajung in finala la OC la Advertising. Small ambitions make me big, iar locul I de la Comunicare Institutionala de anul trecut makes me smile.
Prezentarea e in 3 ore. Da, am dormit - 2 ore!
Asta dupa ce-am fumat narghilea si-am ascultat tot felul de guilty pleasures de mult uitate de pe youtube (mai bine zis, amintiri de cand eram mai mici - de la N& D, la U2, Robbie Williams, Q Lazzarus, Ricky Martin si Sting). Si dupa ce ne-am strofocat cu o repetitie de prezentare. Problema e ca-n alea doua ore de somn am visat zombies, m-am trezit paranoizata si nevricoasa si acum o ard la cald cu Nero.
De fapt, despre asta e vorba in postul asta gigantic. Despre faptul ca listele nu elimina ruperea de ritm, nu elimina placerea de a face lucruri.
In mare parte, ne-am bagat la Olimpiade ca sa facem niste campanii misto, ca sa ne dovedim ca putem si ca sa avem un pretext sa ne mai vedem la ochi si sa pufaim la narghilea. Chit ca suntem rupti de somn. Chit ca ne-am scos ochii cu argumente, insighturi, enunturi politicoase in care sa ne spunem ca nu ne plac ideile unora si altora. Chit ca de la oboseala visez zombi. E vorba despre cat simti ca merita. Inchei cu o fraza desteapta, mai desteapta decat tot ce-am indrugat eu aici intr-un moment incarcat de tutun si fumuri, acorduri melodioase de la ST. Vincent si pleoape grele: “Real joy comes not from ease or riches or from the praise of men, but from doing something worthwile.” (Sir Wilfred Grenfell)
Bafta noua si, la pranz, un somn usor.
(Moartea Domnului Radulescu)
0 comments:
Post a Comment