Din nou, long time no blog.
De ceva vreme am inceput sa tot cunosc oameni noi, dar si sa relationez cu "oameni vechi". Si, printre altele, am constatat cat de dependenti suntem de muzica, filme, carti, pictori, fotografi, in sensul ca majoritatea celor pe care-i cunosc (me included) sunt conglomerate, compilatii sau enciclopedii de muzica, filme, carti, pictori si fotografi. Si uite-asa ne ambalam frumos si ne prezentam preferintele si cunostintele din domeniu/domenii ca o carte de vizita, ca un memory stick pe care e stocata firea si personalitatea noastra, lutul din care suntem facuti. Cum cin` s-aseamana, s-aduna, refuzam din tot sufletul sa socializam cu cei care nu au auzit de
x sau
y, care nu au vazut
a sau
b, nu au citit pe
i sau
ii.
M-am saturat de intrebarea
"Stii de...?", enuntata cu maxim entuziasm, urmata invariabil de raspunsurile
" da, imi place la nebunie/ ce tare ca stii si tu!",
"nu, dar am auzit ca e tare",
"da, dar ma lasa rece, incearca...", etc.
Si totusi, in urma conversatiilor patternizate astfel cred ca mi-am facut cele mai multe cunostinte...
Cred ca mi-e imposibil acum sa nu mai pun tag-uri lastfm-ice pe oameni, sa le arhivez naravul si aura sau sa-i desfiintez complet in functie de cat de trendy sau stylish sunt dpdv cultural. E atat de usor sa fii snob si superficial
Asa ca acum trebuie sa iti upgradezi portofoliul cultural cu toate musthave-urile sezonului ca sa poti intra intr-o conversatie profunda a unor oameni care, de fapt, nu prea au nimic de spus. Sau mai e altceva de spus?
Stiu, am scris alambicat.
