About Me

My Photo
Picture Me Purple
funky, selfish, stubborn, je_m`en_fichiste, just one of the party people
View my complete profile

Monday 11 August 2008

Despre muzici, din nou, dintotdeauna


"And the music... there it was... hauntingly... Familiar"

Iar se face ca n-am somn. Acum stau şi-mi cântăresc experienţele muzicale trăite sau netrăite vara asta. Am ratat cu nesimţire Lenny Kravitz, Metallica sau Massive Attack, iubiri ale mele din fragedă pruncie. Asta e, shit happens. În aceeaşi ordine de idei, la Leonard Coehn nu mai cred ca merg, ratez Stufstockul (deci nexam Air Traffic şi dEUS, a buuu) , iar Camera Obscura n-a mai venit - pe 1 august am stat să ascult Camera Obscura acasă, ca trista, sperând că "postponed" nu-i tot aia cu "cancelled".
Până una alta, abia aştept să ajung la Sziget, cred că de-aia n-am somn, se numeşte excitaţie la creier. Promit să scriu despre Sziggy, nu cum am făcut cu Best Festul... E, dacă tot a venit vorba... Here`s a review, la o lună după, aşa, pentru mine:
The Beginning
Best festul a fost dezamăgitor şi încîntător. Organizarea a fost de rahat (line up facut prost, trupele tari concentrate în aceleaşi secvenţe temporale şi n-aveai cum să vezi tot; trupe noi şi tinere puse la ore imposibile, care cu greu veneai pe-acolo şi, dacă totuşi veneai, te bătea soarele-n cap aiurea, etc). Sonorizarea a fost şi mai de rahat - la majoritatea trupelor se auzea ca din veceu...
Performanţele însele au fost cu surprize, după cum urmează:

  • Alanis Morrissette- drăguţ, dar parcă nu prea... Cine are nevoie de un "break up concert"? Nu venisem să ascult Ken Li, ci pe Alanis, fata energică şi ironică, tipa aia din Canada care cânta mişto. Am primit în schimb multe lălăieli. Şi s-a şi îngrăşat cât o purcea. Demitizare completă. Totuşi, melodiile alea vechiuţe ale ei, de care nu te saturi, alea au ieşit mai mult decât bestial! În plus, am prins un băţ de tobă şi track-listul (pe ăsta din urmă i l-am dat unui prieten drag mie, că-l voia). Parte mişto - la Ironic, versuri adaptate la bicuriozitatea tipei - " It]s meeting the man of your dreams, and then meet his beautiful... husband!" :D




  • UNKLE - a fost o surpriză mai mult decât plăcută! Cumva, n-aveam chef de Cypress Hill şi, deşi nu ascultasem atât de mult Unkle, i-am ales şi bine am făcut! Sonorizarea nu a fost cine ştie ce, dar mi-au transmis vibe-ul! Un concert dubios, puternic, un pic dur, narcotic, fain. Nu mă aşteptam, sincer.






  • The Mood - îi mai văzusem live, dar niciodată pe o scenă mare. Frumos, drăguţ, o prezenţă mişto pe scena de indie în România, chiar aveam nevoie de aşa ceva. Bravo lor!









  • DELUKA - păcat de ei! pe bune, au sunat foarte mişto, destul de entuziaşti, păcat că au avut public de rahat şi că au fost puşi la ora aia tâmpită. Mi-a plăcut de ei, chiar foarte tare, mai ales pentru că nu s-au demoralizat şi au dat ce-au avut ei mai bun. Poate mi-au plăcut aşa mult fiindcă am gustat ceva CSS şi Yeah Yeah Yeahs în muzica lor? Poate... oricum, a fost primă audiţie şi abia aştept să pun mâna pe un album!





  • Manic Street Preachers - fuck yeah! unul dintre cele mai mişto concerte la care am fost vreodată! Deşi nu e multă lume care să-mi împărtăşească punctul de vedere... Cert e că mie mi-au depăşit cu muuuult aşteptările. În primul rând, mă aşteptam să văd o pleoaşcă de trupă de moşuleţi care încă mai cred că pot. Băi, nu numai că pot, dar o fac cu viaţă, cu vână, cu bucuria pe faţă, o fac cu tot sufletul! Riffurile, vocile, entuziasmul şi umorul sunt tot alea din vremurile lor de aur, respect! În plus, au avut o sonorizare foarte bună. În mod bizar, am făcut involuntar ceea ce poate că aş fi făcut voluntar dacă aş fi avut cu vreo 5 ani mai puţin - i flashed them. twice :D ( a naibii rochiţă fâl fâl, a naibii ţopăială, al naibii sărit ca dementa). Concertul ăsta am să-l ţin câţiva ani în corazon, fără îndoială...










  • Nouvelle Vague - a meritat. Toţi bănuţii i-a meritat! Chiar şi faptul că am ratat Kaiser Chiefşii! Ăsta a fost mai mult decât un concert. Bossa Nova + New Wave = <3! Sonorizarea ar fi putut fi ceva mai bună... dar atât! Ai crede că, acum, că ştiu de concertul pe care-l vor susţine în Bucureşti în 22 noiembrie, ar trebui să mă oftic că nu m-am dus la Kaiser Chiefs, dar nu-mi pare rău. Au cântat cele mai mişto piese ale lor şi au avut tot - prezenţă scenică (bunăciunea aia guturală şi blondă mi-a luat ochii, iar privighetoarea aia în rochiţă cu paiete mi-a luat urechile; instrumentiştii s-au mulţumit cu suflul meu). Şi feedbackul din partea publicului, bine hrănit, s-a lăsat cu feedback din partea trupei - bis + promisiunea că vor reveni.










  • The Amsterdams au fost chiar mişto. Plini de energie, am simţit diferenţa între cum sună ei pe scenă mică si cum sună pe scenă mare. Go romanian indie, go!





  • E.M.I.L. - au fost exact cum îi ştiam; buni aşa, de old times sake. Plus că şi fluturilor le-a plăcut EMIL, fluturau vreo 3 pe-acolo.





  • VeritaSaga - de ăştia mi-e, sincer, lene să scriu. Au fost simpatici, în felul lor aşa... Not my type, still... Poze nu le-am făcut, eram ocupată cu mici, bere şi castraveciori muraţi (saramura rulzz)




  • Kraak & Smaak - yeah right.... occidentali, simpatici, un altceva... dar nu neapărat ceva extraordinar. Iar gaylord fucker ăla în tricou multi-multi color chiar nu ştiu ce dracu făcea pe scenă. (disclaimer: nu sunt homofoba, ba chiar dimpotriva, don`t get me worng....). Not my type, though, too tuchi-toochee...






  • Stereophonics - au fost faini, dar nu cu mult mai mult decât mă aşteptam... Au avut sonorizare de căcat, lui Kelly Jones i s-a stricat chitara, etc... Maybe Tomorrow ar fi putut fi mult mai bine cântată... dar Have a Nice Day, Just Looking şi Dakota m-au uns pe suflet. În mare, mişto. Sincer, eu am băloşit tot concertul după tobar, Javier Andreas Weyler. Încă mai băloşesc, doar gândindu-mă....


Javier Andreas Weyler <3





  • Roisin Murphy - e dementă! Mi-a plăcut puţina bucăţică de concert la care am putut sta. Tipa cântă live cu aceeaşi voce din studio, în plus, face show (ce manelar sună asta!). Fain, pe toate planurile, abia aştept să o văd la Sziget! acum fuga fuga la....










  • Manu Chaoooooo - una dintre cele mai vesele şi gălăgioase trupe. Genial! Unde s-au mai văzut oameni care să ofere 2 bisuri? Dacă e aşa cum pare, penalii ăştia nu au altă bucurie mai mare pe lume decât să cânte. Nu pot decât să-i invidiez! "Care e cel mai mare terorist al lumii? George Bush!" :D Love, love.---






Ideea e că o să mă duc şi la anul la Best Fest dacă s-o mai ţine... Spre deosebire de CokeLive:(

ze end.......




PS - pozele-s şi bune şi mai proaste, da-s făcute cu maare drag. AICI -> album poze Best Fest 2008

0 comments: