Am ajuns in punctul in care nu mai am timp sa fac lucruri decat cu ajutorul listelor. Munca, prieteni, somn, amor, concerte, mama si tata, sora, botezuri, nunti, inmormantari, calatorii, scoala, web hiking.
Nu pot sa ma plang. E ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. O viata ocupata, in care sa n-am timp sa ma plictisesc sau sa ma deprim ca stau degeaba.
Numai ca, pentru a reusi sa tick-uiesc tot ce-i pe lista, ajung sa nu mai am timp pentru mine. Listele lungi ajung mereu shortlisturi. Facute pe fuga, chiar daca cu drag. O teama ramane treaza mereu si palpaie acolo in mine. Inainte ma oripila versiunea de eu care nu face nimic. Acum teama tine de riscul ca, la un moment dat, sa nu mai tick-uiesc cu drag. Sa nu ma mai bucure momentul cand trag linie.
Intre timp, am renuntat la chestii, la oameni, la placeri. M-am schimbat, din cap pana-n unghii si-n perspective. Nu-mi mai plac aceleasi lucruri, locuri si obiceiuri. Ma intreb cand am sa ma opresc din reduction si am sa ma bucur de o plimbare in parc pe-ndelete, cum o faceam pe vremuri.
Ce fac la ora asta treaza? Nu, nu-s matinala, din contra, sunt o creatura teribil de nocturna, din pacate pentru cearcanele mele. O ard. De fapt, ard CD-uri pentru Juriul de la Olimpiadele Comunicarii. Am mai tickuit ceva pe lista - sa ajung in finala la OC la Advertising. Small ambitions make me big, iar locul I de la Comunicare Institutionala de anul trecut makes me smile.
Prezentarea e in 3 ore. Da, am dormit - 2 ore!
Asta dupa ce-am fumat narghilea si-am ascultat tot felul de guilty pleasures de mult uitate de pe youtube (mai bine zis, amintiri de cand eram mai mici - de la N& D, la U2, Robbie Williams, Q Lazzarus, Ricky Martin si Sting). Si dupa ce ne-am strofocat cu o repetitie de prezentare. Problema e ca-n alea doua ore de somn am visat zombies, m-am trezit paranoizata si nevricoasa si acum o ard la cald cu Nero.
De fapt, despre asta e vorba in postul asta gigantic. Despre faptul ca listele nu elimina ruperea de ritm, nu elimina placerea de a face lucruri.
In mare parte, ne-am bagat la Olimpiade ca sa facem niste campanii misto, ca sa ne dovedim ca putem si ca sa avem un pretext sa ne mai vedem la ochi si sa pufaim la narghilea. Chit ca suntem rupti de somn. Chit ca ne-am scos ochii cu argumente, insighturi, enunturi politicoase in care sa ne spunem ca nu ne plac ideile unora si altora. Chit ca de la oboseala visez zombi. E vorba despre cat simti ca merita. Inchei cu o fraza desteapta, mai desteapta decat tot ce-am indrugat eu aici intr-un moment incarcat de tutun si fumuri, acorduri melodioase de la ST. Vincent si pleoape grele: “Real joy comes not from ease or riches or from the praise of men, but from doing something worthwile.” (Sir Wilfred Grenfell)
Cam de o luna tot ascultalbumul nou de la Yeah Yeah Yeahs si nu ma mai satura Dumnezeu :D Se cheama It`s Blitz si, desi initial aveam impresia ca e comercial si dezamagitor ("ce-i cu sunetul asta sintetic?!!), acum ma gadila placut in timpan si-mi dau seama ca e genial compus si produs, coerent si ... firesc. E Blitz! ~ Cu aceasta coperta de album mi-am ingretosat cateva saptamani la rand colegii de munca atunci cand au dat nas in nas cu desktopul meu ~
Acum ce-mi veni sa mai bag batul prin gard si sa scriu pe tema asta? Pai...e 1 noaptea si sunt surescitata.... Ca tocmai am primit newsletterul YYY in care se lansa oficial primul videoclip de pe album. Pana la fata, in camin, internetul a adus cu greu aceasta misiva de amor si am efectuat cea de-a 100a vizualizare a videoclipului (misto cifra, nu?!)
Dupa ce am spamat in stanga si in dreapta, m-am decis sa imi fac datoria de ascultator iubitor si groupie si sa promovez ce-mi place. So here goes Zero
Minunata oda a modestiei, cu protagonista dom`soara Orzolek, m-a facut sa topai. Iar Christian Joynu da nici de data asta gres cu fetisch biker leather jacket (on on on) Surse oficiale (adica oameni cu televizor) imi spun ca tocmai a aparut videoclipul pe VH1. Hurray!
Sunt semi fericita (cum n-am mai fost de mult) si, desi ar trebui sa dorm, am cam baut, iar henry miller nu ma mai multumeste cu cancerul lui depresiv (care acum vreo 10 ore credeam ca e cartea lunii), iar last fm imi pune muzica prea frumoasa ca sa dorm.
Ia te uita(cu urechea), e patty lee! e joie de vivre!(as we speak!) cantecel vesel pentru copil vesel cu bujori in obrajori (merlot + vin fiert + sangria = bad idea for brain-oriented people, good idea for funsome girl on vacation, like myself.
Daca am luat-o iar pe calea englezismelor, poate chiar sunt o cauza pierduta
Ps - de pe 6 (ianuarie 2009) ma las de fumat. E pt prima data cand mi-o propun, si, daca scriu aici, o sa-mi fie rusine sa nu ma tin de cuvant.
Hai cu sanatatea si voia buna! (fara tutun, dar cu vinoase cat mai rosii - flavonoizi, buni la inima!)
Hai la multi ani si schimbari (in bine)! (obama mood - va invit cu ocazia asta sa vedeti -daca n-ati vazut deja- episodul "About Last Night..." de aici: South Park Studios- full episodes, season 12)
Va zambesc gales cu Freixenet bolborosindu-mi pe la gingii, cu svaiteru` si ciucalata "din alpi" de la mama ei in mana si astept sa vad daca anul asta chiar m-am schimbat, asa cum mi-am scris pe hartiuta de la ciorap.
Dorinta: Mosule, Mosule, da-i cfr-ului un pistol (adevarat) cu instructiuni "this is a point and shoot tool. you point to your head, you shoot"
Cam acum un an am vrut sa fac eu prima reclamatie la CFR... distractiva treaba, tipa de la ghiseul de relatii cu publicul nici macar nu mi-a dat o foaie sa-mi vars dracii pe ea si sa dau cu subsemnatu`. In schimb m-a invitat amabil sa il astept pe "superiorul ei" o jumatate de ora si sa vorbesc cu el. Pe langa faptul ca n-am inteles ce cauta mamzela incompetenta acolo daca nu era in stare sa ma lamureasca, m-a enervat si ideea de a astepta inca o jumatate de ora dupa ce trenul intarziase cam 45 de minute (iar asteptarea nu mi-ar fi adus nimic bun, dupa cum aveam sa ma conving un an mai tarziu). Am plecat boscorodind, ca o baba ciufuta.
Un an mai tarziu (adica luna trecuta) mi se pune mie pata rau de tot. Picture this: Ploiesti, Gara de Vest, eu cu rucsac de 10 kile in carca, aspect de copilu` strazii. Dimineata de toamna tarzie, briza de congelator. E Luni, sunt treaza de la 5 jumate ca sa ajung la munca (in Bucuresti) la 9. Booon....
Imi cumpar constiincioasa bilet (intreg) la rapid si ma indrept ca o zana spre peron. Surpiriza: trenul intarzie 10 minute. Nu-i bai, gandesc eu, am timp sa trec pe la camin sa las monstrul din carca, apoi sa ajung la munca....
Dupa primele 3 minute, deja imi dardaie chilotii pe mine. Cum sala de asteptare duhneste a latrina de HoBo, iar eu am un nas prea delicat, ma resemnez la gandul ca am sa ma invinetesc si am sa mor. pe peron. fain.
Vine trenul, reusesc sa ma deplasez pana la usa, ajung la locul ce-mi e destinat si incerc sa pun geana pe geana, vesela deep inside ca nu-mi circula cristale de gheata pin vene.
Nu reusesc sa adorm, ci doar sa simt ca mi-e frig in continuare, desi inca am polarul pe mine. Si mai reusesc sa ma tot uit la ceas, pana vad ca au trecut deja 50 de minute de cand am plecat si noi stationam in Buftea. Trecem cu vederea faptul ca Buftea nu e statie pentru rapid, dar parca imi explodeaza cateva vene pe tample cand vad ca stam ca prostii in tren cu totii si nu ne zice vreo voce magica prin difuzoare macar "Ne cerem scuze, din motive....bla bla....trenul mai stationeaza inca x minute in pustietate. Pentru neplacerea cauzata va invitam sa serviti un shot de tequila de la nash". Asa ca adun in mine toata furia colectiva din trenul ala (inca nerostita) si iau la rand vreo 3 vagoane pana dau de un nas, pe care-l intreb cat se poate de amabil cat mai stam, de ce nu plecam, cand estimeaza ca ajungem, de ce nu ne zice nimeni nimic. Raspunsul? pe un ton afectat: "domnisoara, va invit sa va intoarceti la locul dumneavoastra, nu stiu eu de ce stationam, probabil din motive tehnice, nu stiu cand ajungem, trenul va pleca in curand, nu stiu sa va zic in cat timp. si ce-o-ti vrea acuma, sa umblu prin tren sa trambitez ca avem intarziere? pai vedeti si dumneavoastra ca intarziem, ce-ar fi sa zic fiecaruia in parte?!". A se intelege "treci, fa, la locu tau, nu ti-e rusine sa ma deranjezi pentru atata lucru, disperato? plecam cand om pleca, ajungem cand om ajunge".
Inghit in sec un "pizda ma-tii de nesimtit" si ma duc la locul meu, cu coada intre picioare si genunchii deja durerosi dupa o ora de stat in frig.
Ajunge si trenul meu in Bucuresti, dupa un drum de o ora si 10 (rapidul face 45 de minute, personalul face o ora si-un sfert).
Cum nu mai aveam timp sa mai trec pe la camin sa las rucsacul, m-am incapatanat sa ma duc sa fac reclamatie. Sa ma cert si cu mama cefereului, sa vad ce-mi zic.
Si ma duc, la care aia imi cere legitimatia de calatorie, imi da un formular si-mi zice sec sa completez acolo reclamatia, apoi imi ataseaza biletul de tren.
Dupa care, cu o voce mai sictirita decat sictirul, ma intreaba ce nemultumire am. Eu ii zic, cu spumele de rigoare la gura si ii explic ca nu inteleg pentru ce am platit supliment de viteza si de confort, cand am mers ca melcul si in frig, chircita pe un scaun rigid. Ea se uita siderata la mine (adica de ce ma plang?) si imi explica mamos ca suntem in Romania (?!!?) si ca "stiti si dumneavoastra cum e, toate trenurile intarzie!" si apoi "in trenuri, de obicei e cald, poate sunteti dumneavoastra subtire imbracata, eu stiu?!" - wtf... plec si-mi jur ca n-am sa-mi mai bat capul vreodata, ca neuronii mei pot fi folositi mai bine de-atat, la fel si timpul meu.
.........................................................
Trec zile, trec saptamani, dar fapta nu e uitata! daca as fi avut timp sa scriu romanul de mai sus mai din timp, cat era furia inca verde, as fi scris cu mai multa sete de sange si de capete taiate, ma si gandeam sa fac un widget denigrant, care sa duca spre Sesizari.Calatori@cfr.ro (h8 mail!!!) dar s-a dus entuziasmul
Intre timp, alaltaieri chiar, primesc pe mail ( un raspuns de la ceferisti, in care mi se spunea ca trenul respectiv era incalzit si ca a avut intarziere de numai 3 minute. Probabil ca, trimitandu-mi textul standard, au omis sa se gandeasca la doza de nesimtire pe care o implica raspunsul lor: dupa ce o comit de nenumarate ori, la modul cat se poate de grav, te mai fac si mincinos in fata... cul shit
alte cuvinte sunt de prisos...
ps - stiti ca japonezii (serviciul lor de transport feroviar de fapt) isi cer scuze in public pentru o intarziere medie anuala de 0.02 secunde?! gee...
Uite textul (blogspot nu suporta atasare de .doc, asa ca bag un copy paste):
Serviciul Statii, Reglementari Comerciale 112b/5437/2008
Am primit cu regret reclamatia dumneavoastra inscrisa la „Biroul Relatii cu Publicul” din statia Bucuresti Nord, in care sesizati confortul redus din trenul A10036 intarzierea trenului A10036 si faptul ca la data de 24.11.2008 in acest tren nu a functionat instalatia de climatizare corespunzator. In data de 24.11.2008, din cauza restrictiilor de viteza datorate lucrarilor de reabilitare a Coridorului IV Pan-Europea, orarul de sosire a trenului accelerat 10036 in statia Bucuresti Nord nu a fost respectat, sosind cu o intarziere de 3 de minute. Toate limitarile de viteza au fost strict necesare pentru a asigura conditii de circulatie in deplina siguranta. Din cercetarile efectuate de catre Revizia de Vagoane Bucuresti Basarab rezulta ca trenul A10036 la data de 24.11.2008 a sosit fara a avea sesizari sau reclamatii din partea personalului de tren privind functionarea instalatiei de incalzire a vagoanelor, fapt confirmat si pe nota de predare-primire de catre personalul reviziei si personalul de tren ce a deservit trenul 10036 la data mai sus mentionata. Cat despre conditiile de calatorie nu intelegem ce va nemultumeste intru-cat in data de 24.11.2008, trenul A10036 a avut in compunere vagoane etajate modernizate cu grad sporit de confort (prevazute cu instalatie de climatizare). Ne cerem scuze pentru situatia creata asigurandu-va totodata ca imbunatatirea permanenta a conditiilor de transport si a calitatii serviciilor oferite publicului calator sunt obiectivele noastre prioritare si ca suntem receptivi la toate sesizarile publicului calator, facute cu buna credinta, care ne sunt de un real folos pentru eliminarea tuturor aspectelor negative din activitatea noastra. Va multumim pentru intelegere sperand ca veti apela in continuare la serviciile noastre de transport feroviar de calatori.
Sef Divizie Comercial, Florian Leonte Bucuresti, 10.12.2008
